„Locuinţa românească. Un fişier” este în primul rând o colecţie de planuri. Un atlas de case, o sumă de desene însoţite de fotografii şi citate lapidare, care împreună descriu o bună parte din formele de locuire ce au apărut şi s-au de-săvârşit în spaţiul geografic pe care îl numim astăzi România.

Cartea nu se vrea a fi o istorie exhaustivă a locuinţei româneşti, ci numai un fişier, o punere împreună într-un dosar a modurilor în care s-a construit, de-a lungul timpului, casa oamenilor ce au trăit în acest teritoriu. O colecţie de fişe neinterpretate a cărei miză este aceea de a conştientiza, ordona, elibera, un precedent pe care se pot întemeia proiecţii, salturi înainte, case viitoare, care însă ştiu să asculte, să critice sau să fie atente la ceea ce timpul a şlefuit sau hazardul a permis. Lucrând, redesenând, alegând imaginile, ne-am gândit la un singur lucru: la bucuria descoperirii acestor planuri, sau la nostalgia regăsirii lor, la privirea lacomă care descifrează și la puterea lor de a inspira, de a perpetua, mereu actual, modelul. În această logică a arhivei deschise, care nu își propune nicicum epuizarea unei teme, întâmplător sau nu, ne-am oprit la casa cu numărul 201.

Ediția a II-a