Cartea reunește cele două perspective – obiect de patrimoniu național și expresie a unei preocupări legate de îngrijire – și-i oferă cititorului interesat un context mai larg despre bolnițe, ilustrându-le monografic pe cele care încă există in situ, chiar dacă nu mai îndeplinesc funcțiunea de altădată: Bistrița, Cozia, Dragomirna, Tismana, Sadova, Hurezi, Brâncoveni, Negru Vodă, Polovragi, Neamț, Episcopia Râmnicului, Agapia, Căldărușani, Țigănești, Mamu, Văleni, Dintr-un lemn.

Partea introductivă a cărții face un scurt excurs prin spațiile culturale proxime, punctând succint o preistorie a instituțiilor de îngrijire, a felului în care au abordat vindecarea bolnavului atât din perspectivă creștină, cât și a reminescențelor păgâne, a leacurilor folosite, a manuscriselor care le conțineau, dar și a edificiilor construite pentru cei în nevoie, fără pretenția de a exhausta subiectele.

În cadrul micilor monografii de monumente, unele scene specifice sunt explicate pe larg, cu referințe la sursele pe care se bazează, pentru a facilita înțelegerea programului iconografic. Cu același scop, există în unele capitole mici portrete ale unor personaje care și-au legat viața sau activitatea de acele biserici.

Principalul scop al cărții a fost ilustrarea varietății arhitectonice a bisericilor bolnițelor, de zid sau de lemn, cu plan rectangular sau trilobat, cu o turlă sau fără, cu pictură exterioară sau cu cărămidă aparentă, cu pictură de inspirație bizantină, neoclasică sau contemporană.

"Ce este o Bolniță? Etimologia ar duce la boală, la suferință,  la vârstă înaintată. Sensul era acesta atunci când s-a început construirea, în afara zidurilor ansamblului bisericii mari a unei mănăstiri, a unor așezăminte mici care îndeplineau și acest rol social. Dar componenta religioasă nu putea lipsi din acest mic grupaj cu funcțiuni diferite. O capelă  sau un paraclis a apărut pentru a răspunde nevoilor spirituale ale trăitorilor de aici. În timp, aceste bisericuțe au devenit importante creații de arhitectură, au fost acoperite cu ansambluri murale dintre cele mai valoroase. Dar, dacă funcția socială a dispărut, fiind preluată de instituții specializate, cea de locaș de închinăciune s-a păstrat, odată cu preluarea și perpetuarea denumirii: BOLNIȚA

Diversitatea formulelor arhitectonice – de la cea mai simplă construcție de la Bistrița–Vâlcea la elegant-elansata bolniță de la Cozia și la echilibrata ctitorie mică a doamnei Marica Brâncoveanu de la Hurezi – se regăsește în idee în ansamblurile murale, cu o iconografie diversificată, adesea proprie, în care tematica recunoscută ca fiind canonică nu mai este strict respectată, alte comandamente guvernând munca pictorilor și transmiterea mesajului teologic ales.

Cercetarea românească este îmbogățită prin această temă nouă în sine, prin plinătatea informativă și prin ilustrația care nu este un apendice, ci însăși parte integrantă din întreg." Tereza Sinigalia

Maria-Luiza Zamora este istoric de artă și activează în domeniul cultural de peste 20 de ani acoperind o varietate de subdomenii precum artă medievală și contemporană, arheologie, arhitectură, patrimoniu cultural, educație prin cultură și știință. A inițiat, conceput și coordonat proiecte culturale și editoriale atât pentru propria organizație (Asociația 37), cât și pentru cele cu care a colaborat (Igloo, Cărturești, Noaptea Muzeelor). A scris și editat șase albume despre patrimoniu, a coordonat evenimente culturale naționale. A contribuit la scrierea de proiecte legislative din domeniul sănătății și sportului, a fost membru în Comisia Națională a Monumentelor Istorice și coordonează în prezent un program național de educație în domeniul STEAM, Științescu.