Jurnalul prințesei Nadeja Bibescu Știrbey a fost scris în perioada 1916-1919, imediat după intrarea României în război, evocând evenimente din Buftea, București, dar mai ales din perioada exilului la Iași.

Caietul cu însemnări în limba franceză a fost găsit în fondul familiei Știrbey de la Arhivele Naționale ale României și a fost tradus și editat de Oana Marinache și Elena Ciocoiu, fiind publicat în două ediții, în 2014 și 2015, în colecția „Carte de nu-mă-uita”.

Prinţesa Nadeja Bibescu (1876-1955) a fost nepoata de bunic a domnitorului Gheorghe Bibescu (1842-1848). Crescută în Germania, Elveția și România, a fost căsătorită în 1895, la Geneva, cu vărul ei, prinţul Barbu A. Ştirbey (1872-1946), cu care a avut patru fiice. Poetă, scriitoare, pictoriță amatoare, fotografă, prietenă a unor artiști și scriitori, prințesa Nadeja Știrbey își lasă amprenta asupra vieții culturale antebelice și interbelice.