„Anonim transilvănean”: aceasta era, și încă este, eticheta cea mai frecvent întâlnită în legătură cu picturile vechi transilvănene expuse sau păstrate în muzee și colecții din România și din străinătate. Artiștii locului de dinaintea anului 1600, doar arareori au o identitate proprie alta decât cea artistică revelată de opere. Cele câteva nume menționate recurent în literatura de specialitate sunt clar dominate de numărul „meșterilor” anonimi. Începută cu ani în urmă, pe vremea când mă documentam pentru cercetarea doctorală dedicate polipticelor medievale transilvănene (2003–2010), ancheta privitoare la artiștii transilvăneni s-a dovedit mai fructuoasă decât mă așteptam. Accesul la izvoarele documentare medievale, facilitat de editarea clasică, tipărită și mai ales de digitizarea surselor și publicarea lor online a contribuit la descoperirea a numeroase date inedite. Colegii istorici și paleografi din țară sau din străinătate mi‑au pus la dispoziție și alte surse necunoscute. Rezultatul acestor cercetări, care depășește substanțial stadiul cunoștințelor noastre anterioare, este valorificat în Dicționarul de față, finalizat și tipărit cu sprijinul unui grant al Academiei Române.

Dicționarul cuprinde nume de artiști (pictori în primul rând, dar nu numai) care au fost activi până pe la 1600 în Transilvania (intracarpatică, dar și în Partium), fie ei originari de aici sau din alte părți, ori ale căror opere au fost destinate Transilvaniei. De asemenea, sunt incluși și acei artiști de origine transilvăneană care au creat în alte părți ale Europei. Puse pe o hartă, aceste nume creează o adevărată rețea. Puse într‐o aplicație de data visualisation, informațiile conținute de Dicționar sunt relevante pentru diferitele momente, „aspecte” sau componente ale artei din Transilvania subliniate în lucrările de specialitate: aspectul local /„vernacular”, influența vieneză, aspecte tiroleze sau nord‐italiene, caracteristicile balcanice, trăsăturile bizantine, italo‐cretane, filonul nuremberghez, influența moldovenească etc.

În afară de pictorii propriu‐ziși, cei mai numeroși (pictori pe panou, muraliști sau chiar miniaturiști, cu numele lor specifice în diferitele izvoare: pictor, Moler, képiró, zugrav etc.), Dicționarul cuprinde și practicanții altor „meserii” care au avut de a face cu reprezentarea umană sau care au colaborat îndeaproape cu pictorii, precum sculptorii în lemn (sculptor, Schnitzer, Bildschnitzer) sau sticlarii (vitriparius, Glasser). (fragment din „Introducere”)