Cartea se înscrie în contextul cercetărilor recente din domeniul istoriei arhitecturii care acordă atenție unor aspecte mai puțin cunoscute ale deceniului al nouălea al sec. XX, în special modurilor în care arhitecți și grupuri de arhitecți din fostul bloc socialist au practicat discursuri critice personale, independente de cerințele oficiale ale statului.

Volumul prezintă forme ale creației de arhitectură inspirate din teorii postmoderne trunchiat asimilate, manifestate în propuneri speculative pentru concursuri internaționale, „arhitecturi de sertar”, proiecte de diplomă și articole critice, care estompează granița dintre arhitectură și artele plastice.

Lucrarea scoate în evidență arhitecturi dintr-o sferă marginală a practicii, care etalează afinități și sincronizări cu o creație postmodernă târzie, atât din blocul socialist, cât și din Occidentul liber, creații de ficțiune al căror numitor comun este discursul desenat de arhitectură.

Manifestarea românească a acestui fenomen conturează anumite practici particulare, înrădăcinate într-o tradiție vizionară, catalizate de căutările contemporane din afara țării. În încheierea expunerii teoretice și a analizei fenomenului „arhitecturii de hârtie”, autorul experimentează pe această temă prin arhitecturile imaginare provocatoare cuprinse în eseul desenat „Atlas ludi”.

Prefața cărții este semnată de prof. dr. arh. Dana Vais, sub îndrumarea căreia a fost realizată cercetarea, în cadrul Școlii Doctorale a Universității Tehnice din Cluj-Napoca.

Lucrarea este completată de interviuri ale unor arhitecți a căror experiență (profesională sau din vremea studenției) este legată de perioada pusă în discuție și de practica acestui tip de arhitectură: Vlad Gaivoronschi, Adrian Ionașiu, Marius-Marcu Lapadat, Dorin Ștefan, Constantin Gorcea și Doru Deacu.

Volumul este publicat în colecția „Academia”, inițiată în 2017 de editura Ozalid.