Studiul este bazat pe arhivele recent puse la dispoziția cercetătorilor la Arhivele Naționale și pe fotografiile din arhiva personală a familiei Hanciu, arhitectul care a proiectat această parcelare. 

Autorii Irina Calotă și Andrei Răzvan Voinea au scris la Studio Zona o cercetare care investighează activitatea Casei Construcțiilor, cea de-a doua instituție de stat care a avut drept scop construirea de locuințe sociale în România pre-comunistă. Cele mai importante realizări ale acestei instituții sunt parcelarea Independenței (1930-1933) și parcelarea Vatra Luminoasă (1933-1949).

Cuprins

1. Capitolul 1: Instituțiile statului preiau revendicările socialiștilor: noua politică de locuire
   1.1. Activitatea politică a socialiștilor români (1918-1934)
   1.2. Ministerul Muncii înființează Casa Autonomă a Construcțiilor (1921-1933)
   1.3. Forma tradițională a reformei: parcelarea Independenței se proiectează în stil neo-românesc (1930-1933)
   1.4. Viziunea Casei Construcțiilor: «Dependența de cale» – dependența de parcelări
   1.5. Casa Autonomă a Construcțiilor: un compromis politic, urbanistic și arhitectural

2. Capitolul 2. Misiune socială și rigoare urbanistică: Vatra Luminoasă (1933-1949)

3. Capitolul 3: Vatra Luminoasă, cartierul de stânga al Bucureștiului
   3.1. Beneficiarii
   3.2. Primii locuitori: muncitori, funcționari și socialiști (1933-1938)
   3.3. Cultura locuirii (1939-1943)
   3.4. Un jurnal al locuirii în Vatra Luminoasă: Ioan Hudiță se mută în cartier (1940-1944)
   3.5. Evenimentele de la 23 August 1944 au avut loc și în Vatra Luminoasă
   3.6. Ultimii beneficiari de case cu grădină (1944-1946)
   3.7. Memoria mișcării socialiste în străzile și monumentele din cartier
   3.8. Muncitorii de la 23 August primesc locuințe în blocurile de pe Maior Coravu (1949)

4. Concluzii