Am început în anul 2012 să scriu despre profesorul arhitect Gheorghe Simotta. De ce tocmai el? Pentru că m-a impresionat viața lui. Suferințele sale mi-au atins o coardă sensibilă, iar drama arhitectului poate fi drama oricărui alt refugiat. Cunoscându-l mai bine, m-a vrăjit cu noblețea și respectul lui față de oameni, plus o sumedenie de alte calități precum modestia, curajul, cavalerismul, camaraderia și loialitatea sa.

Cornel Samara