Autor: Horia Moldovan

Volumul, publicat la editura Simetria, prezintă arhitectura valahă a primei părți a secolului al XIX-lea prin prisma activității elvețianului Johann Schlatter (1808-1865), profund implicat în complexul proces de modernizare.

În ciuda criticilor ulterioare, din documentele păstrate reiese faptul că Schlatter s-a bucurat de considerația contemporanilor precum și de încrederea autorităților statului.

În paralel cu implicarea în unele dintre cele mai însemnate proiecte publice (Gradina Kiseleff, Universitatea și Teatrul Național din București etc.), în 1844, la sugestia lui Vladimir Blaremberg, conducerea intervențiilor asupra construcțiilor mănăstirilor medievale din Țara Românească îi era încredințată lui Schlatter, acesta fiind numit „arhitect mănăstiresc“.

Până spre 1865, Schlatter s-a ocupat de câteva zeci de ansambluri monastice și biserici: Tismana, Bistrița, Arnota, Dealu, Cozia, Negoești, Snagov, Mitropolia din Târgoviște sau cea din București, Antim, Radu-Vodă etc.