Coșul meu

Proiectul feroviar românesc (1842 - 1916)

Publicată de pe
Arhitectură

Epoca lui Cuza și a lui Carol I este una de schimbări profunde în istoria românilor. Pe parcursul a doar câteva generații, societatea românească, în general, și orașul, în special, sunt smulse dintr-o anume letargie istorică și aruncate, aproape cu forţa, în vârtejul modernității. Calea ferată devine, în acest context, cauză și simbol ale unui proces extrem de intens și de rapid. Ea este un motor al dezvoltării, fără de care multe dintre schimbările istorice ale teritoriului, orașelor și vieții urbane nu ar fi fost posibile.

 

Prima propunere de cale ferată apare la data de 14 februarie 1842, când un anume inginer Marin din Cernăuți îi adresează domnitorului Mihail Sturdza o scrisoare prin care solicită acordarea unei concesiuni pentru „executarea unui drum de fier tras de cai, de la Mihăileni de-a lungul Siretului pe o întindere de 50 mile  până la Dunăre”. În așteptarea racordării acestui traseu la sistemul de căi ferate din Galiția (moment în care ar fi urmat să se renunţe la tracțiunea animală), rentabilitatea liniei ar fi trebuit să fie asigurată prin realizarea simultană și paralelă a unui canal legat de râul Siret, pe care ar fi fost amplasate 100 de mori „pe sistem american”. Acestea din urmă ar fi adus venituri din măcinatul grâului (făina urmând să fie transportată pe calea ferată) și ar fi contribuit la asanarea și irigarea unor mari suprafețe de teren. Este de remarcat faptul că linia și canalul ar fi fost realizate pe terenuri și cu forţă de muncă (zile de clacă cu brațele și cu carele) cedate în mod gratuit de către stat.

 propunere cale ferata Aristide Dumond - 1863

propunere cale ferata Aristide Dumond - 1863

Domnitorul Sturdza nu dă nicio urmare acestei scrisori și nu înaintează propunerea spre dezbatere și aprobare Sfatului Administrativ. Totuși, propunerea inginerului Marin, deși primitivă, rămâne cea mai veche intenție coerentă privind introducerea unui sistem feroviar la scară mare pe teritoriul principatelor.

 primele fotografii ale Gării Târgoviștei ( Gara de Nord)

primele fotografii ale Gării Târgoviștei ( Gara de Nord)

Până în anul 1869, lucrarea lui Toader Popescu, Proiectul feroviar românesc ( 1842 – 1916 ) inventariază 29 de astfel de propuneri printre care și cea a inginerului Aristide Dumont din 1863 ce plasează proiectul propus în context internațional: Chemin de Fer de Paris a Constantinople par la Roumanie

 

Începând cu anul 1869, după mulţi ani de tergiversări și tentative eşuate, primele realizări feroviare prind contur. Linia București – Giurgiu inaugurează o serie de tronsoane ce vor fi realizate în următorii 10 ani în regim de concesiune, de către companii străine sau autohtone. Studiul felului în care acestea au luat fiinţă este relevant pentru decelarea unor mecanisme planificatoare, încă în stare incipientă, din care se vor dezvolta discursul şi practica proiectului feroviar după anul 1880.

 
Soluție propusă anghel Saligy ( 1888 )

în perioada 1869-1879, proiectarea și construirea infrastructurii feroviare din România (inclusiv a gărilor) au fost apanajul exclusiv al societăților concesionare. în consecință, în ceea ce privește morfologia clădirilor de cale ferată, nu putem discuta nici măcar despre o imitație a unui model occidental, ci despre transpunerea sa directă și nemijlocită în contextul românesc, de companii care executaseră clădiri identice sau similare și în alte tări.

 Șantierul podului de la Cervnavodă ( 1892 )

Șantierul podului de la Cernavoda (1892)

 

Până la Primul Război Mondial în Vechiul Regat s-au construit peste 420 de gări şi 3900 km de cale ferată, multe din aceste realizări fiind astăzi parte a patrimoniului cultural românesc.

 Proiect pentru gara din Sinaia ( 1878 )

 Proiect pentru gara din Sinaia ( 1878 )

„Toader Popescu revizitează, cu ajutorul proiectului feroviar (pe care cartea ni-l arată pentru prima oară în toată complexitatea lui), o zonă semnificativă a modernizării locale (ca fapt politic, social, arhitectural-urbanistic și cultural), modernizare pe care reușește să o geometrizeze cu precizia sintetică ieșită din comun care îl caracterizează, dar fără să îi usuce savoarea ca fapt de viață - lucru mai rar în literatura noastră profesională. Ceea ce face din această carte un capitol de istorie de neocolit pentru arhitecți și urbaniști, dar și o lectură captivantă pentru oricine vrea să înțeleagă mai multe despre societatea românească.”

Prof. dr. arh. Ana Maria Zahariade

 Toader Popescu: Proiectul feroviar românesc ( 1842 - 1916 )
Toader Popescu: Proiectul feroviar românesc ( 1842 - 1916 )

Articole mai vechi Articole mai noi


0 comentarii

Spune-mi părerea ta

Înainte de a fi publicat, voi citi și eu mesajul să m-asigur că nu scapă ceva nepotrivit. Nu că n-aș avea încredere, dar așa sunt regulile internetului.